View page as slide show

Strategia naţională pe termen lung de implementare a Sistemului de Informare al Pieţei Interne în România

Strategia este un document de politici publice pe termen mediu şi lung care defineşte, în principiu, politica Guvernului cu privire la un anumit domeniu de politici publice în care se impune luarea unor decizii privind o gamă largă de aspecte. Strategia este elaborată în vederea formulării unei noi politici publice în domeniul respectiv, precum şi în cazul în care politicile publice actuale necesită o îmbunătăţire semnificativă.

Strategia IMI are în vedere stabilirea unor direcţii de acţiune care să gestioneze în mod eficient modalitatea de relaţionare la nivelul părţilor şi persoanelor implicate în mod direct sau indirect în implementarea şi monitorizarea Sistemului IMI la nivelul MEN – ca actor principal în reprezentarea naţională a IMI PQ NET. Strategia va constitui principalul instrument, ca exemplu de bune practici pentru alte autorităţi competente din România în vederea elaborării unor reglementări similare care să legifereze pe termen lung politica decizională în problematica IMI pentru entitatea respectivă.

Strategia IMI are rolul de a statuta la nivel general, pentru MEN, în mod special – dar şi pentru alte entităţi implicate în problematica IMI, resursele necesare implementării, direcţiile de dezvoltare ale sistemului IMI în consens cu măsurile impuse de dezvoltarea pe termen mediu şi lung a acestuia în România ca stat membru UE. Strategia IMI se subordonează ca şi concepţie şi modalitate de implementare viziunii europene asupra dezvoltării Sistemului IMI în Europa pentru o perioadă de 15-20 de ani.

Structura strategiei este formată din următoarele părţi:

Deciziile care au dus la elaborarea strategiei, planificarea în timp - perioada de implementare a strategiei, părțile implicate în elaborarea strategiei şi modul de lucru (ateliere de lucru, seminarii, sesiuni de lucru şi altele asemenea).

Această parte a strategiei conţine descrierea situației actuale pe baza principalilor indicatori socio-economici. Descrierea situaţiei actuale trebuie să se facă din diferite perspective care să includă toate grupurile țintă. Astfel, în viitor, obiectivele vor putea fi definite mai exact şi vor putea fi mai bine adaptate problemei în cauză.

Această parte a strategiei defineşte priorităţile programului guvernamental care pot fi rezolvate parţial sau în întregime prin implementarea strategiei. Trebuie să se descrie relaţiile reciproce dintre actele normative în vigoare.

Strategia este tipul de document de planificare a politicilor publice în care problemele curente sunt menţionate la un nivel mai general decât în alte documente de politici publice. Definirea problemei trebuie să se facă pe baza unei surse de date de încredere care să dovedească faptul că problema respectivă este prezentă pe termen lung.

Obiectivul politicii publice este reprezentat de situaţia pe care Guvernul se angajează să o realizeze prin iniţierea unor măsuri într-un anumit domeniu de politici publice. Aceste măsuri trebuie să vizeze îmbunătăţirea parţială a situaţiei sau rezolvarea completă a problemei. Obiectivele strategiei sunt generale şi, dacă este necesar, pot fi definite obiective specifice pentru fiecare direcţie de acţiune.

Trebuie să se descrie cele mai importante principii pe care le va respecta strategia (transparenţă, răspundere şi altele asemenea).

Fiecare obiectiv specific poate fi realizat cu ajutorul unor seturi de activităţi. Deoarece strategia este un document general de politici publice, în această parte sunt indicate principalele direcţii de acţiune care conduc la obţinerea rezultatelor politicilor publice. Impactul general al acestor direcţii de acţiune trebuie luat în considerare.

Rezultatele exprimate în mod cuantificabil descriu schimbările care au intervenit în mediul economic, cultural şi social. Acestea reprezintă impactul pe termen lung generat de rezultatele obţinute într-o anumită perioadă de timp. Aceasta este cea mai importantă parte a strategiei, precum şi a documentelor de politici publice. Ulterior, rezultatele oferă celor care formulează politicile publice, precum şi societăţii, posibilitatea de a evalua nivelul rezultatelor realizate în etapa de implementare a strategiei sau într-un moment ulterior. Uneori, diferite strategii sunt complementare, contribuind la obţinerea aceloraşi rezultate.

Fiecare politică publică trebuie să fie implementată de către anumite instituţii. Rezultatele acţiunilor reprezintă servicii sau produse furnizate de către o instituţie în funcţie de obiectivul acesteia şi de cei în faţa cărora instituţia respectivă este pe deplin responsabilă. Aceasta parte a strategiei descrie conexiunea dintre rezultatele acţiunii şi rezultatele, mai ample, ale politicii publice. La fel ca rezultatele politicii publice, rezultatele acţiunilor trebuie să fie măsurabile şi să se bazeze pe surse de date de încredere.

Indicatorii sunt factori măsurabili care arată gradul în care au fost atinse rezultatele. Indicatorii trebuie să fie elaboraţi pe baza datelor statistice existente. Nivelul de atingere a rezultatelor poate fi testat cu ajutorul unui număr limitat de indicatori. Nu este nevoie să se elaboreze mai mulţi indicatori pe baza unor metode costisitoare de colectare a datelor dacă există posibilitatea de a obţine aceleaşi rezultate cu un efort mai redus.

Estimarea fondurilor suplimentare pentru implementarea strategiei, împărţite pe ani, şi dacă este posibil - prezentate cu un anumit grad de detaliere, în conformitate cu direcţiile şi activităţile strategiei. Trebuie să se menţioneze activităţile care pot fi implementate cu ajutorul resurselor existente.

Scurtă descriere a conţinutului modificărilor care trebuie aduse actelor normative: modificări ale actelor normative existente, conţinutul noilor acte normative, prezentat pe scurt, actele normative propuse spre abrogare. Această parte a strategiei trebuie să fie inclusă numai în cazul în care anumite acte normative rezultă direct din strategie.

Cerinţele de monitorizare sunt utile pentru prevenirea posibilelor greşeli din cadrul procesului de implementare a strategiei. Această parte trebuie să fie inclusă în mod obligatoriu în orice politică publică şi se referă la planificarea unei monitorizări a implementării. Planificarea procesului de raportare şi/sau evaluare ex-post după implementarea politicii publice este obligatorie.

Această parte prezintă sarcinile instituţiilor implicate în procesul de implementare. Fiecare etapă este relevantă pentru direcţiile de acţiune şi instituţia responsabilă. Structura strategiei menţionată mai sus nu este exhaustivă, la nevoie se pot adăuga părţi suplimentare. De exemplu, dacă anumite direcţii includ soluţii alternative de soluţionare, acestea pot fi descrise în strategie, incluzând şi analiza de impact pentru variantele propuse.

  • imi/strategia.txt
  • Ultima modificare: 2018/11/17 10:35
  • (editare externă)